Clubul de Suflet al Artiştilor. Într-o noapte calină de vară am avut plăcerea unui dialog cu doi muzicieni, buni prieteni – "per sempre", ar zice italianul – care acum zece ani au pus "piatra de temelie" a acestei inedite "instituţii": Adrian Romcescu şi Tănase Garciu.

Clubul de Suflet al Artiştilor. Într-o noapte calină de vară am avut plăcerea unui dialog cu doi muzicieni, buni prieteni – "per sempre", ar zice italianul – care acum zece ani au pus "piatra de temelie" a acestei inedite "instituţii": Adrian Romcescu şi Tănase Garciu.

Cum a fost începutul? "Totul a venit de la sine", îmi mărturiseşte Adrian Romcescu. "De cînd am revenit în ţară – şi eu, şi bunul meu prieten Tănase Garciu – în vremea Festivalului de la Mamaia, am început să ne adunăm aici din ce în ce mai mulţi prieteni. La început erau mese întregi de interpreţi, de jurnalişti, de oameni de radio sau de televiziune. La un moment dat, în cele cinci-şase zile ale Festivalului de la Mamaia veneau toţi aici, pînă şi tehnicienii. A făcut atunci un jurnalist o glumă şi a spus că, dacă dai o bombă aici, la «Bella Italia», ai distrus toată industria muzicii uşoare din România." Îmi amintesc şi eu anumite seri de vară spumoase, în care restaurantul devenea neîncăpător. Pentru că acolo puteai să-i întîlneşti – să-i asculţi, să le vorbeşti – pe cei mai mulţi dintre artiştii care au marcat muzica românească din ultimii 30-40 de ani. "E o plăcere pentru noi", continuă Adrian Romcescu. "Totul este spontan, nimic nu se anunţă, iar dacă oamenii se simt bine, mai cîntă şi o piesă, două. De obicei, începe domnul Tase (Tănase Garciu – n.r.), după care îl mai ajut şi eu, pentru că îmi place să cînt «a cappella». Eventual, o piesă în duet... Mai cînt şi eu o piesă, două. Apoi, dacă sînt aici, cîntă şi Aurelian Temişan, Adrian Enache, Elena Cârstea, Corina Chiriac, Adrian Daminescu, Mo