Într-un documentar care va fi lansat luna aceasta de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), intelectualii atacă Securitatea cu armele memoriei. „Supravegheat de Securitate. Anii `70-`80“ este titlul filmului regizat de Nicolae Mărgineanu, care îşi propune să reconstituie poveştile câtorva oameni simpli şi ale unor intelectuali renumiţi. Gabriel Liiceanu, filosof, directorul Editurii Humanitas, are cea mai spectaculoasă prezenţă în documentar. El arată de unde a pornit supravegherea lui şi cum i s-au montat microfoane în casă. Nicu Covaci, liderul grupului Phoenix, vorbeşte despre primul contact cu un ofiţer de Securitate.
Demersul de recuperare a memoriei porneşte cu un scurt istoric. Misiunea legală a aparatului represiv începea în 1948. Apariţia decretului 221 consacra existenţa Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului. Atunci a început reprimarea vechilor elite.
Politicienii, intelectualii, oamenii de afaceri sau simpli ţărani au fost arestaţi, marginalizaţi social şi pauperizaţi economic, fiind definiţi ca duşmani de clasă. Securitatea, în conlucrare cu Partidul Comunist sau autonomă faţă de acesta, a acţionat peste patru decenii pentru a controla şi supraveghea societatea. Misiunea ei oficială era de a apăra cetăţenii de uneltirile duşmanilor din interior şi din exterior.
La începutul anilor `60, pe fondul relaxării urmăririi deţinuţilor politici, deschiderii în spaţiul cultural şi a îmbunătăţirii situaţiei economice s-a redus aparent presiunea Securităţii. Dar era doar o schimbare politică simulată. De la sfârşitul anilor `70, criza sistemului comunist a agravat situaţia socială. Condiţiile de viaţă s-au înrăutăţit, curentul s-a raţionalizat, s-a instaurat foametea, iar Securitatea a devenit mult mai puternică.
Viaţa de zi cu zi a românilor s-a agravat, până la un nivel insu
