Aventura tovarasilor care au reprezentat interesele Romaniei in SUA, in 1953, continua. Dupa incidentul "vaccinarea", din vama americana, acestia au fost tratati cu indiferenta de omologii lor americani. Tovarasii ambasadori au fost asteptati in gara din Washington de Sherer, sef serviciu, si Nash, functionar de protocol in cadrul Ministerului Afacerilor Straine (MAS) al SUA. Marin Florea Ionescu si C. Zambetti au fost condusi la Smith Bedel, subsecretar de stat al MAS. Din cauza programului incarcat al lui S. Bedel, M.F. Ionescu a asteptat patru ore, din care "parte intr-o camaruta, unde trebuia sa stea in picioare". O alta problema delicata a fost atinsa in momentul in care S. Bedel le-a cerut ambasadorilor romani, pe langa scrisorile de acreditare, un schimb de declaratii. Cei doi tovarasi au ridicat din umeri, motivand "ca Legatia nu a stiut de acest obicei si nu s-a gandit sa se intereseze dinainte, la prieteni, despre aceasta chestiune". Totusi, cei doi tovarasi au sugerat MAE sa-i informeze pe sefii de misiuni, inainte de plecarea la post, "despre asemenea situatii".
Odata instalati la post, tovarasii ambasadori au incercat sa promoveze imaginea Romaniei in SUA. Primul pas a constat in organizarea unui concert, care s-a desfasurat intr-o nota "reusita". Sa trecem peste aprecierea tovarasilor, subiectiva la vremea ei, si sa ne oprim la Nota tovarasului "anonim", care a considerat ca spectacolul a fost prost organizat prin folosirea unor artisti mediocri, cum a fost cazul pianistei Ray Lev, "care nu prea a stralucit, luand totodata de la Legatie o suma mare".
O alta actiune a tovarasilor ambasadori a constat in organizarea unei expozitii de fotografii si obiecte de arta romanesti la New York, la 23 august 1953. S-a ales o sala in care si alte delegatii straine au organizat manifestari similare. In principiu, expozitia le-a adus o bila alba tovara
