Cu peste un deceniu in urma, una din strategiile guvernamentale isi propunea revigorarea productiei locale de medicamente, altfel un scop nobil si un lucru destul de necesar, cu conditia sa fi fost bine pregatita si, fireste, aplicata. Astazi, un asemenea obiectiv pare daca nu depasit, cel putin mai greu de luat in considerare. Marea majoritate a producatorilor locali sunt detinuti de un actionariat international, iar ultima mare privatizare - Antibiotice SA - este, se pare, doar o chestiune de pret.
Dupa aproape doua decenii de tranzitie, pline de convulsii ale sistemului medico-farmaceutic si incercari originale de a rezolva situatia prin paleative, s-a ajuns acolo unde era de prevazut ca o sa se ajunga si anume: o aplicare particulara a celebrei reguli 80/20, in care medicamentele sunt cumparate preponderent din farmacii (peste 80%), iar din costul total al medicamentelor, majoritatea (peste 80%) se cheltuie pe medicamente de import.
Nu vom detalia aceasta situatie din perspectivele frecvent mentionate in mass-media; cum ar fi faptul ca din punct de vedere cantitativ productia locala asigura inca aproximativ 50% din cantitate si 40% din zilele de tratament utilizate pe piata. Astfel ar trebui sa punem intr-o discutie mai larga doua probleme care merita o abordare mai profunda, si anume faptul ca productia locala are un grad de inovatie scazut, pe de o parte, si ca stabilirea preturilor la medicamente in Romania este perfectibila, pe de alta parte. Mentionam doar, cu titlu de curiozitate, ca in randul produselor OTC valoarea produselor locale este mai ridicata (peste 1/3 din total) si vrem sa atragem atentia asupra crizei care se profileaza, o criza usor de anticipat.
In contextul actual, in care produsele de import au o pondere majoritara, fluctuatiile din ultima perioada ale cursului de schimb au capacitatea imediata de a pune in pericol ech
