Ca orice sfârşit de an, şi 2006 ne-a adus o "inflaţie" de evenimente mondene, la care spectacolul penibilului uman din showbizul nostru a atins adesea cote maxime. În săptămâna care se Ca orice sfârşit de an, şi 2006 ne-a adus o "inflaţie" de evenimente mondene, la care spectacolul penibilului uman din showbizul nostru a atins adesea cote maxime. În săptămâna care se încheie, toată lumea a premiat pe toată lumea, dar mai ales în funcţie de interese, iar unii laureaţi chiar au crezut că merită premiul cu pricina şi s-au îmbătat cu apă rece precum copiii în clasa I pe care-i păcălesc părinţii că fericirea este strict legată de coroniţele primite la final de an şcolar. Mai târziu, când devin adulţi, mai toţi premianţii descoperă că reuşita în viaţă nu are nicio legătură cu premiile întâi pentru care au renunţat la bucuria de a juca şotron. De exemplu, stăm şi ne întrebăm la ce-ţi poate folosi un premiu, dacă reacţia sălii în care eşti anunţat câştigător este una de vaiet prelung? şi la ce ţi-ar mai trebui vreo diplomă de merit, dacă doar simpla pronunţare a numelui tău - cum este cazul marilor noştri actori - ridică o sală în picioare pentru ovaţii care durează minute în şir? Lumea mondenă, ca întreaga societate, se învârteşte mereu în jurul acestor deşertăciuni care nu folosesc nimănui. Se trag sfori, se fac presiuni, se încheie socoteli şi din urnă iese cine trebuie! Aşa, ca să nu se supere nimeni, să avem relaţii bune cu toată lumea şi să colaborăm fructuos şi pe viitor! Maia Morgenstern este, de exemplu, una dintre fiinţele speciale din viaţa noastră care n-au niciodată nevoie de premii! Am revăzut-o de mai multe ori în ultimele zile alături de mama ei sau de cele două fetiţe, pentru că fiul cel mare, Tudor (22 de ani), este deja bărbat în toată firea şi are viaţa lui! Este o femeie trecută de 40 de ani, pe care o admir de când îl ducea în braţe pe micuţul Tudor,