Celebrul local din anii ’90, „Şarpele roşu“, și-a găsit în zilele noastre o nouă versiune, mai roz, pe Calea Victoriei. Mâncare românească, acompaniată, ca pe vremuri, de muzică lăutărească
Catanga începe programul. „10, 2, 4, 0“. Probă de microfon în acorduri de țambal, acordeon și vioară. „Bine- bine, hai băieții, sexyyy! Dar‑ar naiba ’n mine dragosteeee“. Și începe show-ul. De-abia am picat în restaurant și mă simt un pic stingher.
Atmosfera este încinsă, lumea cântă, e agitație maximă. Încerc să mă obișnuiesc cu decorul în tonuri de roșu-aprins și casc o vreme gura la pozele de pe pereți. Apoi, mă uit în jurul meu. Un amestec interesant de lume bună și oameni simpli, veniți să se distreze ca la nuntă. Unii dintre ei s-au ridicat în picioare de când a intrat Catanga și dansează vizibil încântați. La o masă mai încolo îi văd pe Ianțu și pe Adrian Despot. „Trec țiganii treeeec, seee duc și petreeec“. Catanga trece pe lângă masa lui Ianțu și se oprește pentru un scurt intermezzo. Îi cântă un „La mulți ani!“, și cu ocazia asta aflăm că peste câteva zile o să fie ziua lui.
Treptat-treptat, toată lumea s-a încălzit. Piesele sunt vechi de când lumea și par să le cunoască și cei mai tineri. Atmosfera asta de fum și lumină roșie în care toată lumea cântă și dansează pe muzică lăutărească merită filmată. Îmi atrage atenția muzicantul de la vioară, o figură tipică de lăutar bătrân, care a văzut multe la viața lui. Aflu că este chiar tatăl lui Marius Mihalache, celebrul țambalist și unul dintre patronii restaurantului. Domnu’ Emil. Catanga începe un soi de potpuriu, de unde înțeleg că a sosit momentul „dedicațiilor“. Se plimbă de-a lungul și de-a latul sălii și la fiecare masă „schimbă placa“.
„Astă seară vreau să beau, cu prietenii mei să stau“, „Am o nevastă deșteaptă șalailalalala“, „Doamne dă-mi putere, ca să-i fac avere la fetița mea“. Muzică
