Initiativa unor teatre din afara Bucurestiului de a-i invita pe cronicari sa vada, intr-o zi-doua, mai multe spectacole are si parti bune, si parti rele. Partile bune le revin, de regula, oaspetilor, care "impusca", in timp-record, material pentru cateva cronici; plus plimbarea si "omenirea". .. daca spectacolele nu-s foarte-foarte proaste, se cheama ca teoreticienii ies in castig. Partile rele ii privesc, indeobste, pe "ofertanti": efortul de organizare si de concentrare, cheltuielile si oboseala, plus, la o adica, reactiile acide de dupa...
...ca te si miri cum de se mai gasesc directori dispusi sa-si asume atatea riscuri! Totusi, cu toate neplacerile pe care le poate aduce, exercitiul acesta de confruntare cu "instanta de judecata" este, in esenta, unul benefic trupei; sau, cel putin, unul igienic. Oricat de tematori ar fi de sentinte dure, oricat de mult le-ar placea sa stea (si sa doarma) linistiti in cuibusorul lor scenic, deranjati doar de paraponul cate unui caid local ori al cate unui ziarist cu interese prin zona, oricat s-ar fi obisnuit sa mearga la repetitii ca la serviciu si sa presteze arta numai la ore fixe, actorii din aceste teatre - cand sunt actori adevarati - tot isi doresc sa fie vazuti, macar din cand in cand, de persoane in stare sa le spuna, fie si cu balbaieli, cat de valabil (mai) este demersul lor profesional si cat de aproape ori departe se afla el de un nivel ideal. Pentru ca, la limita, chiar si observatiile nedrepte au meritul de a obliga la reflectie si de a trezi, in cazurile fericite, ambitii, dorinte si vointe de ameliorare. Pe scurt, indiferent cum se repartizeaza avantajele si dezavantajele relative, aceste intalniri periodice dintre creatori si criticii lor joaca in esenta, cred eu, un rol pozitiv.
Este, probabil, si convingerea regizorului Claudiu Goga, directorul Teatrului "Sica Alexandrescu" din Brasov, un