Pentru ce au scontat, negustoreste, membrii Asociatiei respective: o pensie ceva mai grasa, niste pasapoarte diplomatice si, pasamite, funeralii platite de la buget! Dar iata si considerentul de la care pleaca primii nostri parlamentari (e atit de nud, incit chiar face inutil orice comentariu): "Noi am construit acest stat, i-am dat denumirea, drapelul, stema, ne-am jertfit si sintem tratati cu dispret". N-am asistat miercurea trecuta la conferinta de presa a Asociatiei "Parlamentul 90". N-am asistat, fiindca nici nu stiam de existenta ei. Mai mult: un fel de bun-simt regretabil (si contraproductiv, iacata!) mi-a interzis sa admit insasi ideea unor asemenea structuri. O fi sunind, el, impozant, "Parlamentul 90", dar e pe aceeasi linie valorica cu "Zaiafetul 94", de exemplu. Sau cu "Chiolhanul 2010", ca sa ne mai apropiem de actualitate. Nu putem folosi intimplarile vietii, fie si doar pe cele semnificative, pentru a infiinta cite un ONG: bagatelizam evenimentele si devenim noi insine ridicoli. E, la mijloc, un spirit din cale afara de patetic, in combinatie cu o vanitate care ar putea sa se masoare pina si cu geologia - acelasi care a impinzit locul cu biserici si apoi cu monumente ale "marelui conducator al popoarelor". A nu mi se lua in nume de teribilism facil ce spun: ma refer la principiul generator. La suprafata, sigur, motivatiile se diferentiaza flagrant si pare o impietate, la o adica, sa pui pe acelasi cintar, ca in exemplul de mai sus, o institutie ecleziastica si un simbol al unei lumi care, prin partile noastre, cel putin, continua sa ne otraveasca zilele. Dar in zona de profunzime, acolo unde, ziceam odata, salasluiesc principiile (intr-un fel de mediu amniotic umoral!), sursa e una si aceeasi. Oamenii au avut dintotdeauna lipsa de humor sa contraga un eveniment - care i-a marcat mai tare sau i-a impresionat mai violent - intr-un simbol, determinati de