Daca pana in prezent cercetarea penala si trimiterea in judecata a unui avocat nu necesitau aprobari speciale - cum era cazul parlamentarilor, al magistratilor si al notarilor -, de aici incolo procurorii nu mai pot efectua aceste acte specifice procesului penal fara a solicita in prealabil un aviz.
Astfel, potrivit articolului 371, "urmarirea penala si trimiterea in judecata a avocatului pentru fapte penale savarsite in exercitarea profesiei sau in legatura cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel in a carui raza de competenta s-au savarsit faptele".
Remarcabila intentia legiuitorului de a pune avocatul la adapost de eventuale abuzuri ce ar putea fi comise de organul de cercetare penala si de a-i crea acestuia un statut oarecum egal cu cel al principalului sau adversar in procesul penal - procurorul. Din pacate, cel putin intentia conferirii egalitatii de tratament pare sortita esecului.
Potrivit noilor reglementari privindu-i pe magistrati, unele deja intrate in vigoare, altele aflate in faza de promulgare (Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii), atat procurorii, cat si judecatorii nu pot fi cercetati penal ori trimisi in judecata fara ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) sa-si spuna cuvantul.
Chestiune obtinuta dupa mai multi ani in care acest atribut a apartinut unui reprezentant al Executivului, respectiv ministrului de Justitie. Acum, decizia nu mai apartine unei singure persoane, ci mai multor specialisti in drept (judecatori si procurori) si chiar societatii civile, prin cei doi reprezentanti pe care ii va avea in acest Consiliu.
Cu alte cuvinte, riscul ca un procuror sau un judecator sa cada victima unui abuz este mult diminuat. Nu acelasi lucru se poate spune si in cazul avocatilor, unde legislativul (popu
