Gheorghe Constantin a vorbit pentru gsp.ro despre echipa pe care o conduce din funcţia de preşedinte, despre arbitrajul românesc, dar şi despre cele două tentative de suicid din perioada detenţiei.
Fostul şef al CCA n-a lipsit de la nici un termen din dosarul Penescu-CCA. Pînă pe 29 ianuarie 2010, data eliberării sale, nici n-avea cum. De atunci, vine mereu la termenele de la Tribunalul Prahova, la fel ca şi ceilalţi inculpaţi. “N-avem voie să luăm legătura între noi, dar petrecem mult timp împreună pe holurile instanţei”, spune, resemnat, Costică “Vîlcea”. Ştirea ultimelor zile e că a revenit în fotbal, preluînd o echipă de liga a III-a. Aşa că îi propun o discuţie pe această temă: “De acord, dar hai la o cafea. E o cafenea aici, aproape”.
Se aşază la masă. “Eu vreau o cafea!”. “Lungă sau scurtă?”, întreabă chelnerul. “Lungă! Asta e din aia mai puţin concentrată, nu? Oricum eu nu prea beau cafea. Şi cînd plecam la drum noaptea, o făceam mai mult pentru subconştientul meu”.
Nu evită să discute despre starea de sănătate. “De aici în jos, stau foarte bine”, zice el arătînd spre zona gîtului. “Nu mai eşti acelaşi după ce treci prin ce am trecut eu. Pastilele pe care le-am luat cît am stat închis mi-au făcut mult rău. Doctorul mi-a recomandat să nu le iau mai mult de 45 de zile, dar eu le-am luat 7 luni crezînd că mă fac să mă simt mai bine. De la ele am şi vrut să-mi iau viaţa în două rînduri”. Ochii umeziţi îi trădează emoţiile: “Cînd eşti pus în faţa unei asemenea situaţii, analizezi tot ce ai făcut în viaţa ta. Acum, vreau doar să am o viaţă mai liniştită”.
- Domnule Constantin, v-a fost dor de fotbal?
- De mult timp îmi este dor, nu mă satur de acest sport. Am fost jucător, apoi mi-am propus să fiu arbitru şi am ajuns pînă pe lista FIFA. De cînd mă ştiu fotbalul are un loc aparte în inima şi viaţa mea. Am avut o vreme în ca