Ultimele date ale BNR arata o crestere fulguranta a indatorarii externe pe termen scurt, care a ajuns la 13,2 miliarde euro in 2006, de la 6,4 miliarde in 2005 si 3,2 miliarde in 2004.

Imprumuturile pe termen scurt au contribuit cu cca 2/3 la cresterea datoriei externe totale in 2006, care a ajuns la aproape 40 miliarde euro (aproape s-a dublat fata de 2004). Sectorul privat a dat tonul indatorarii in conditiile in care deficitele bugetare au fost in diminuare (1,7% in 2006 ar fi un punct de inflexiune in evolutia deficitelor bugetare in acest deceniu), iar cele de cont curent s-au marit constant.

Deficitul de cont curent a atins anul trecut 10,5% din PIB, fiind cu peste 40% mai mare decat in anul precedent. Asistam in ultimii ani la, am spune, un paradox. Aidoma unei perioade din deceniul trecut, deficitele externe cresc rapid. Dar atunci erau deficite bugetare importante si sectorul bancar de stat era preponderent, ceea ce pune in discutie aplicarea unei prudentialitati adecvate in creditare. Acum deficitele bugetare sunt mici, sectorul bancar este controlat de banci private straine si totusi deficitele externe cresc rapid. O inferenta ar fi ca si in conditiile unei economii de piata unde sectorul privat este majoritar, unde exista disciplina bugetara respectabila si unde, este de presupus, bancile beneficiaza de guvernanta corporatista de calitate apar excese majore. Acestea din urma pot conduce la suprareactii (overshooting-uri) in fluxuri financiare, ce pot induce ajustari dureroase pentru firme, pentru economie in ansamblu.

Cresterea indatorarii externe pe termen scurt este si un raspuns al firmelor autohtone la masurile BNR de restrictionare a creditului intern in valuta. Avem aici o fateta importanta a liberalizarii contului de capital, care reduce decisiv din puterea bancii centrale in a limita, prin rata de politica monetara si alte mi