Cele două tablouri reprezentative ale lui Nicolae Grigorescu, "Cârciumă la Rucăr" şi "La marginea pădurii", au fost cumpărate de acelaşi colecţionar. Sunt primele lucrări de pe piaţa de artă oficială care au trecut pragul de 200.000 de euro. Împreună au fost adjudecate cu 430.000 de euro, la care se adaugă taxele şi comisionul, unul special... de mic în acest caz.

Cumpărătorul, în mod evident, nu a făcut doar o simplă investiţie. Ar fi licitat doar pentru una dintre opere. Este un colecţionar aparte, cu calcule sigure, cash disponibil, amator de artă şi mai ales de artă scumpă. Aşa cum bănuiesc că este şi cumpărătorul lui Ţuculescu de 105.000 euro, al "Mării fermecătoare". Într-un fel, momentul "Grigorescu peste 200.000" deschide o nouă perspectivă pentru ideea de colecţionar de artă importantă - şi nu doar investitor în artă, aşa cum s-a conturat în ultimii doi ani -, dincolo de faptul că relansează piaţa de artă locală în ochii celor care o monitorizează şi în funcţie de cifre, recorduri, preţuri, volum de tranzacţii.

Pentru piaţa de artă în ansamblu, colecţionarul este cel mai important personaj, el se interesează şi de arta veche şi de creaţiile artiştilor momentului, el se oferă să cumpere mai mult decât să vândă, să conserve, să compună un patrimoniu. Colecţionarul deschide discuţii, iniţiază prietenii, pune întrebări incomode, ascultă, are o măsură a preţurilor, repere proprii despre frumos pe care însă este dispus să le şi schimbe.

Colecţionarii stabilesc de multe ori preţurile, după negocieri grele cu negustorii. Grigorescu a depăşit pragul de 200.000 de euro pentru că mai mulţi colecţionari (şase!) au avut oferte pe măsură şi au licitat intens (cu peste 30 de salturi de preţ). Anticipată sau nu, cu o mică regie, poate, licitarea "Cârciumii la Rucăr" de la evaluarea minimă de 80.000 de euro (periculos de mică, într-un fel) la 230.00