Daca accesul la actul medical este conditionat de existenta contributiei - ceea ce este strict firesc - , dar acest acces este oferit de sistem in formula unica, tot firesc este de a nu se pretinde fiecarui potential beneficiar decat o singura contributie, si nu mai multe. In mod cu totul si cu totul bizar, noile reglementari privind finantarea activitatii de ocrotire a sanatatii ca sistem de asigurari - reglementari prevazute in proiectele de legi vizand reforma in domeniu - nu sunt unitare in raport cu principiile unui sistem de asigurari, unele racordandu-se la aceste principii, iar altele pur si simplu incalcandu-le.

Prevederea referitoare la plata de pensionari a contributiilor pentru sanatate este strict normala. Ca beneficiari de servicii de sanatate, pensionarii trebuie sa contribuie. Nu este nimic de discutat in acest domeniu. Contributia pentru sanatate nu are nici o legatura cu cea pentru pensii, nici o legatura cu vechimea in munca sau cu varsta. Ca statul, in spiritul solidaritatii sociale, decide sa suporte de la bugetul de stat (sistem redistribuit destinat tocmai solidaritatii sociale) plata contributiilor pentru pensionarii cu o pensie sub 9 milioane lei, asta este o alta problema. Un demers care ii ajuta pe pensionarii cu castiguri mici! Dar lucrurile sunt puse astfel in ordine. Banii pentru sistemul de sanatate din partea pensionarilor - care sunt unii dintre beneficiari - ajung in sistem.

Nu acelasi lucru se poate spune despre modul in care a fost, de fapt, pasata problema centrala a contributiilor care ar trebui sa existe din partea locuitorilor nesalariati ai satelor. Este o problema in genul celei a pensionarilor si care isi putea gasi o (evident) pasagera solutionare tot pe baxa unei contributii din partea bugetului de stat pana cand, treptat, populatia rurala va fi angrenata in activitati sociale fiscalizate. Iar taranii, ca parti