Eftimie Murgu, alături de Nicolae Bălcescu, a fost unul dintre cei care s-au alăturat Revoluţiei Maghiare din 1848-49, care reprezenta progresul şi liberalismul împotriva absolutismului Casei de Habsburg
Eftimie Murgu s-a născut în 28 decembrie 1805, la Rudăria (Caras-Severin) şi a murit în 30 aprilie 1870, la Budapesta. A fost un jurist şi profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluţionar maghiar din timpul Revoluţiei de la 1848 (Dieta de la Debreţin), apoi avocat în Budapesta.
Eftimie Murgu şi-a petrecut doar o parte din copilăriei la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu Murgu, ofiţer în armata imperial, este mutat în cadrul regimentului de graniţă din Caransebeş.
Cursurile primare le începe la şcoala din localitatea natală, cursurile ţinîndu-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeş, după care urmează facultatea de filosofie din Szeged, pe care o termină în1827.
În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obţină titlul de doctor al Universităţii din Pesta, specialitatea - drept universal. Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca şi slavona.
Este iniţiat în tainele francmasoneriei la Iaşi în 1834, iar apoi devine Venerabilul unei loji din capitala Moldovei. Murgu a fost unul din deschizătorii de drum ai învăţămîntului filosofic în limba română.
O mare personalitate paşoptistă
Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluţionari democraţi paşoptişti români, una din marile personalităţi paşoptiste.
În toată activitatea sa Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic. În 1849, în Dieta de la Debrecen votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi co