Brainstorming-ul a trăit o perioadă de glorie ca o metodă de a genera idei noi în grup. Practicat îndeosebi în mediul afacerilor, a devenit popular chiar şi printre oamenii obişnuiţi pentru tot soiul de decizii personale, precum alegerea unei vacanţe sau a unei cariere noi. Dar este eficient?
Astăzi sunt destule voci care spun că gânditul în grup este mai degrabă deficitar în comparaţie cu „şedinţele creative individuale”.
Alex Faickney Osborn a fost cel care a popularizat termenul consacrat şi astăzi. Regulile sesiunii creative sunt clare şi necesare pentru a reduce inhibiţiile care apar în grupuri şi pentru stimularea generării de noi idei. Rezultatul trebuie să mărească în mod semnificativ creativitatea grupului.
Structura sugerată prin teorie necesită câţiva membri cu experienţă, care şi-au dovedit valoarea, invitaţi care sunt familiarizaţi cu problema şi un moderator care înregistrează ideile şi care asigură continuitatea întrunirii. Astfel, în cadrul brainstorming-ului, interesul major îl reprezintă cantitatea ideilor generate, pentru că acolo unde creşte numărul de idei, ar creşte şi probabilitatea unei soluţii eficiente pentru problema existentă. A doua regulă spune clar că nu este loc de critici, această metodă fiind complet descurajată. Membrii sunt încurajaţi să se gândească la idei cât mai neobişnuite şi să creeze o atmosferă constructivă.
Verbalizarea ideilor cât mai neobişnuite care trec prin capul participanţilor este dorită, pentru că pot crea noi perspective sau diminua prejudecăţile. Sloganul „1+1=3” constituie esenţa procedeului creativ, care spune că ideile bune reieşite pot fi combinate într-o idee foarte bună. Toate aceste reguli sugerează că gânditul în echipă este mult mai eficient decât cel individual şi că stimularea ideilor se face prin asociere.
Teoretic, prin anularea criticilor şi încurajarea exprimării libe
