Rusia ramane in geografia simbolica, o perspectiva controversata. Pe cand Europa construieste cu naivitate proiectia unei Rusii victimizate, proiectie focalizata pe ideea ca "a avut ghinionul de a fi smulsa din Europa de catre tatari", rusii contrapun propria lor proiectie-simbol: "Rusia le datoreaza mai mult tatarilor decat Kievului".
In spatiul vast al frontierelor simbolice care trebuie intuite sau ghicite, "viata sociala e in regres. Oamenii nu se mai viziteaza ca inainte: nu numai pentru ca nu se mai gasesc produse ieftine, ci, mai ales, pentru ca nu mai au tragere de inima. (...) Teatrele de revista au disparut, au disparut si comicii. Salile de cinema sunt aproape goale. Moscovitii se aduna in sanul familiei, la televizor, se hranesc cu noile seriale, dintre care cel mai cunoscut acum, comentat de toti in toate mediile, e faimosul telefilm mexican Chiar si bogatii plang. Fara indoiala pentru ca ofera toate ingredientele din visul clipei prezente: un mediu bogat, cu locuinte de vis, un context social de lumea a treia, de care Rusia nu e departe, cel putin pe plan psihologic, si, mai ales, filosofia simpla, consolatoare: Si bogatii plang."
In "spatiul care ramane pe loc", te intrebi "unde se situeaza acum Saratov in spatiul rus?" La inceputul secolului XX, pe harta imperiului, orasul "era departe de toate frontierele". Astazi "Rusia se opreste la doar cativa pasi de Saratov." Desi spatiile devin alunecoase, memoria istorica "evacuata" din Europa occidentala, in Rusia fixeaza puncte de reper, delimiteaza spatii, creeaza bariere. Dezastre indepartate, petrecute de pilda in secolul al XVII-lea, "nu evoca un episod indepartat, ci livreaza o memorie vie... ." si aceasta in ciuda faptului ca "civilizatia sovietica a omogenizat o tara imensa; pe toti peretii au aparut aceleasi lozinci, panouri de propaganda aidoma; s-au instapanit peste tot aceeasi ierarhie
