Fostul jucător al lui Racing Metro și Beziers crede că a fost mai bine că am trecut de recalificări. ”S-a unit grupul, am legat prietenii. Vom avea ce povesti nepoților peste ani”
Crescut la Grivița Roșie, unde l-a avut ca antrenor pe Sergiu Bărgăunaș, fost internațional român tot pe postul de mijlocaș de grămadă, Lucian Sîrbu nu a călcat pe petale de trandafiri pentru a reuși în cariera de rugbyst. În 1999, de pildă, a făcut parte din lotul naționalei la Cupa Mondială, însă nu a bifat niciun meci - în aceeași situație este și Ovidiu Toniță, amândoi jucănd mai apoi la edițiile din 2003 și 2007.
Sâmbătă, înainte de pauză, la o aglomerare produsă în apropierea terenului de țintă uruguayan, încercând să recupereze balonul după o ”ordonată”, Sîrbu a fost lovit la ochi. La final, bucureșteanul avea o vânătaie de toată frumusețea... ”Nici nu știu ce s-a întâmplat. Mai erau cinci minute până la pauză. Nu mai vedeam... Sângeram. Cum era 21-0, la pauză am spus că e mai bine să intre Vali Calafeteanu. Este și mai tânăr, mai cu viteză. Nu avea rost să forțez aiurea. Așa e când ajungi la o vârstă”, ne-a declarat cel care a împlinit 34 de ani în 16 octombrie. Sîrbu se bucură că el și colegii săi au dovedit că nu sunt terminați. ”Le-am arătat celor care ne critică pe forumuri că putem câștiga. Ei ne credeau terminați. Am avut două egaluri în meciurile oficiale de când am revenit. Restul le-am câștigat. Sunt curios ce vor spune acum. Probabil vor zice că ne vom face de râs la Cupa Mondială. Grupa va fi grea, însă important este că vom fi acolo”.
Vârsta din pașaport nu contează la lot
Sîrbu nu se gândește la Cupa Mondială de anul viitor. De altfel, după acel 21-21 din primăvară, de la Soci, cu Rusia, el avea de gând să se retragă de la națională. A decis să rămână pentru că atunci s-a accidentat grav Calafeteanu. Și cum și Petre Mitu avea
