Traian Basescu spune ca CNSAS trebuie sa aiba acces la arhiva Securitatii. Radu Timofte spune „Nt, vedeti-va de treaba”.
Am o nelamurire: de ce trebuie convins Radu Timofte? De ce nu este deja la pensie? De ce nu are dosar penal pentru ca a incalcat legea „Ticu” (articolul 20, raspunderea penala a celor care nu aplica legea)?
Oricum solutia acceptata de Traian Basescu este un pas inapoi pentru CNSAS. Chiar asa maltratata cum a iesit din Parlament, legea „Ticu” spune clar ca arhivele trebuie predate catre CNSAS.
Dupa 6 (sase) ani, Basescu propune solutia dublului sigiliu, si SRI si CNSAS sa aiba acces, adica un compromis rezonabil pentru SRI, nu si pentru CNSAS.
De ce anume ar trebui facut acest compromis dupa ce SRI a calcat in picioare legea „Ticu”? Este ca si cum un hot iti fura televizorul si apoi negociezi cu el sa va uitati impreuna la meci.
Si ca dovada ca tupeul nu are margini, hotul spune acum ca nu vrea, ca televizorul odata furat este proprietatea sa legitima.
De o saptamina, presa si politicienii asteapta cu sufletul la gura: vrea Timofte sau nu vrea? Este o dezbatere inutila. Daca nu vrea sa predea rapid arhivele cu tot cu cladire sau macar sa accepte solutia de compromis, Timofte trebuie eliminat din functie si numit un director SRI care va preda arhiva.
Intirzierea acestei demiteri devine inexplicabila. Singura dezbatere posibila aici este daca Traian Basescu a facut pace cu SRI peste capul celor care l-au sustinut cind era de partea buna a baricadei. Este inacceptabil ca SRI continua sa trateze CNSAS ca pe o gasca de neaveniti efemeri.
Consiliul este o institutie a statului, cu o lege speciala de functionare, asa cum este si SRI. Nu este subordonat serviciului, iar dintre cele doua institutii, CNSAS este cea mandata de Parlament sa gestioneze trecutul. SRI are