Imi pare ca dl. Oprea vede Universitatea ca pe o institutie-totala, ceva aidoma unei multinationale. La mijlocul saptaminii trecute, am primit pe mail un mesaj care avea atasat proiectul unei noi structuri administrative a Universitatii. Observatiile urmau a fi trimise in zilele urmatoare pe adresa rectorului Oprea. Se mai vorbea, de asemene, de o intilnire in plen in Aula, miercuri, 28 iunie, apoi de votul in Senat, a doua zi. Un calendar care iti taie respiratia. Reformatorii in Romania sint mereu grabiti si, din pacate, adesea au motive. In acelasi timp, eu unul am devenit usor frigid cind este vorba de reforme peste noapte. Mai ales fata de cele marete, radicale. Nu stiu cum se face ca unii reformeaza mereu si au cam aceleasi rezultate, iar altii au aceleasi structuri de un secol sau doua macar si nu dau semne ca ar avea de ce sa se plinga.
Aflu din ziare ca, intre timp, proiectul a cazut. Senatul ar fi respins proiectul in partea sa cea mai importanta, respectiv, in ce priveste comasarea facultatilor si transformarea catedrelor in departamente. Din pacate, informatiile din presa nu sint prea clare. Daca este asa, ar fi, mi se pare, prima data cind rectorul Oprea se confrunta cu o asemenea pozitie.
Din cite imi dau seama, comunitatea academica a fost la fel de putin entuziasta. Acest esec se datoreaza, poate, nu doar timpului scurt si sezonului mort (examene, sfirsit de an universitar), cit si manierei amatoriste in care a fost organizata dezbaterea. Ma gindesc, de exemplu, ca putea fi creat un forum special pe site-ul Universitatii, cu o agenda si un timing precise, cu stabilirea unor puncte in care se configura acordul majoritatii. Etc. S-a ratat astfel ceea ce ar fi putut fi meritul principal al dezbaterii: acela de a declansa o reflectie asupra sistemului universitar din interiorul Universitatii.
Inteleg, deci, ca Senatul a aprobat doar extin