2. Cum să vinzi peştelui Luna

De câte ori îl văd, îmi vine să râd. Pe toţi îi trec fiori reci, mie îmi vine să râd. Împopoţonat în veşmintele lui scumpe, ţesute la Brusa cu fir de mătase şi aur, înzorzonat şi solemn ca o pupăză, îmi aminteşte de “Divanul” al lui Fariduddin Attar, de zburătoarea care avea scris pe plisc numele lui Allah.

Însă, fireşte, asta e doar aparenţă, fiindcă Effendi Bey, Sfetnicul de Taină, Al-Khalil - Confidentul, e mai degrabă ca un şoim cu capişon pe pumnul înmănuşat al lui Abdulhamid Întâiul, Sultan us-Selatin, Sultanul Sultanilor, Alam Panah, Refugiu al Lumii.

Ştiam că Sfetnicului de Taină nu-i place să i se amintească originea sa persană, voia să dea impresia unui osmanlâu pur sânge, şi tocmai de aceea am început prin a-l ispiti:

- Menora de Hanuka ţi-a luminat drumul până la noi. Un proverb din patria ta spune că cine vorbeşte seamănă, iar cine ascultă culege. Citesc în ochii tăi că astăzi culeg eu.

A început precipitat:

- Azi noapte am avut un vis. Am venit să mi-l tălmăceşti.

Întotdeauna când încerc să vorbesc limba arabă mă las furat. Cu aceeaşi dulceaţă, ucide şi linguşeşte:

- O, Prinţ al Minţii, mai strălucitor ca steaua Aldebaran! La mine, un nepriceput, vii tu să-ţi tălmăcesc visul? Urechile mele nu-s demne să-l audă.

- Yusuf a tălmăcit visul Faraonului.

- Tu eşti un Faraon al Cărţii, dar eu nu sunt Yosef.

- Ai spus că un vis netălmăcit e ca o literă necitită.

- Am spus eu asta? Nu ştiu să tălmăcesc vise, Effendy Bey.

Simţeam că încep să-l înfurii şi n-aş fi întins prea mult coarda.

- Ba ştii! Toţi ai voştri ştiu. Ce altceva sunteţi decât nişte tălmăcitori de vise?

- Noi suntem mai degrabă neguţători de vise. De vise brute, netălmăcite. Vindem peştelui Luna.

- Ajută-mă. Poţi.

- Vino mâine, când vom stinge luminile, când se v