30 decembrie 2011. Noul 911 a ajuns la Bucureşti, iar după experienţa de la fabrica Porsche de la Weissach, sunt un pic sceptic. Ok, un workshop tehnologic de asemenea importanţă înseamnă că echipa de ingineri pompează în tine, timp de aproape şapte ore, esenţa informaţiilor care fac din 911… ei bine, da, un 911. În plus, ca un fel de marţipan pe un tort de ciocolată, la Weissach am mers într-un 911 Carrera S, cu un pilot care mi-a explicat atunci, relaxat, că cea mai mare diferenţă dintre noua generaţie de 911 şi cea anterioară nu ţine de timpii mult mai buni pe care îi scoate pe Nurburgring, ci de faptul că maşina nouă e mult mai rapidă şi, cu toate astea, nu-i face palmele să transpire.

Imaginea lui relaxată şi lejeritatea cu care se juca cu volanul la 140 km/h într-un ac de păr destul de larg îmi vor rămâne multă vreme de-acum întipărite în minte, exact acolo lângă secvenţele cu Walter Rohrl.

Prin urmare, după o asemenea intoxicare cu brandul şi mai ales după ce aveam întipărită în minte imaginea unei reclame vechi la 911 pe care scria mare “Acum, pe bune, când erai mic ai visat vreodată să conduci un Mitsubishi?”, curiozitatea mea era cam la acelaşi nivel cu a unui adolescent virgin care se uită tot timpul la filme porno. Am încercat să temperez lucrurile, dar nu m-au ajutat nici amintirile despre celelalte supercaruri de “0-100 patru secunde” cu care am mers şi nici măcar experienţele de viaţă cu idolii din copilărie pe care îi cunoşti şi apoi pleci cu un asemenea gust amar de îţi doreşti să nu-i fi cunoscut niciodată.

Prin urmare, când am rotit cheia în contact cu stânga a fost ca şi cum am aruncat cu zarurile pe masă. Iar zilele cât am condus maşina s-au comprimat în cele câteva secunde până când micile puncte negre îţi spun dacă ai câştigat sau nu.

N-o să mă lungesc, pentru că finalul e previzibil. Noul 911 e câştigător. Dar o să vor