Referendumul a devenit o moda. A lansat-o Traian Basescu, dar macar pe teme mari: votul uninominal, parlamantul unicameral si cu 300 de membri. Asa cum si trebuie.
Intre timp, insa, prin schimbari intempestive si inexplicabile de legislatie, prin fraude, prin nerespectarea rezultatelor si inflatie de initiative, referendumul a ajuns un fel de joaca, un instrument de lupta politica la fel ca oricare altul.
Ce valoare mai poate avea un referendum care, pasamite, nu ar mai fi obligatoriu, ci doar consultativ, ca un sondaj de opinie mai scump si nimic mai mult, asa cum ne-a explicat USL ca a fost referendumul din 2009? De ce sa te mai duci sa votezi la un referendum care nu obliga pe nimeni la nimic?
Ce valoare poate avea un referendum cu un prag de prezenta ales absolut arbitrar, la 30%? In lumea larga exista in general doua variante, cvorum de 50% +1 sau deloc. Fiecare dintre ele are o justificare, o logica. 30% nu are nicio logica. Putea fi la fel de bine 25% sau 45%. E o neseriozitate care se rasfrange asupra intregului proces.
Frauda care se contureaza tot mai clar de la referendumul de anul trecut, cand, se pare, Liviu Dragnea ar fi adus cimitire intregi la vot, circul listelor electorale, luna isterica dintre referendum si decizia CCR in privinta invalidarii lui au trimis referendumul in derizoriu total.
Apoi a venit lupta la baioneta pe marginea modificarilor Constitutiei, cand Traian Basescu ameninta sa mai faca un referendum pe tema unicameralului, USL se gandea si ea la un referendum pe aceeasi tema, plus referendumul pentru adoptarea Constitutiei, cu sau fara prag de 50%. Care-i primul, care sa urmeze, care pe care anuleaza? O mare, o imensa aiureala.
S-a vorbit despre un referendum si pentru Rosia Montana, ideea presedintelui care, in urma cu ceva vreme, spunea ca un asemenea demers nu a
