Nu am vazut la vreo televiziune o dezbatere serioasa pe marginea acuzatiilor aduse de CT Popescu colegilor lui. Naivitate din partea mea, nu? Cum sa vorbeasca jurnalistii despre propriile bube din cap, cum sa cheme ei oameni si sa provoace o discutie pe bune despre o asemenea problema? Presa noastra mai are destul, dupa opinia multora, pina sa se maturizeze. Nici nu e de mirare, nu e putin lucru sa rezisti tentatiilor de toate naturile intr-o lume cum e cea romaneasca. Daca nu ai locuinta, doar n-o sa fii prost sa te pui rau cu primarul, cind de la el poate cobori cu hirzobul macar o garsoniera, acolo! Daca vizezi un post la Primarie, fiindca jurnalistica e nesigura sau nu aduce bani, iarasi nu zici nici pis cind e vorba de vreo potlogarie a primarului. Daca vrei sa-ti asiguri o viata linistita din punct de vedere financiar sau batrinetile sau macar o vacanta "de vis" - atunci joci cum ti se cinta si iti lasi degetelele bagate in borcanul cu miere de cine stie ce potentat...
Si apoi, nici sa inveti din mers secretele sau sa deprinzi rigorile ei nu e prea usor, fiindca, pe linga altele, iti trebuie nervi si tenacitate si forta: ai descoperit intimplator o neregula? O pui in pagina, cu titlu cit mai mare, arunci epitetele cu toptanul, faci valuri - insa numai o zi sau, hai, chiar doua: nu e timp sa urmaresti afacerea de la un cap la altul, lumea se misca repede, interesul se schimba de pe o zi pe alta. De ce sa pierzi timp scormonind in aceeasi intimplare pina ii dai de capat? Si apoi, nu e mai simplu sa stai in redactie si sa faci un "eveniment" din te miri ce?
Iata: Cristian Tudor Popescu a adus niste acuzatii foarte grave presei de la noi, cind si-a dat demisia din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa. Ma asteptam la o reactie de proportii, fiindca asta, da, e un adevarat subiect de presa. Dar n-a fost asa. Sigur ca s-a scris despre demisia lui