Afacerea "Mita la Interne" pare să fie definitorie pentru disoluţia unei instituţii esenţiale în asigurarea siguranţei cetăţeanului. Faptul că un miliardar veros, cunoscut pentru achiziţiile în forţă pe piaţa de capital, intră în legătură cu unul dintre capii Ministerului de Interne pentru a tranzacţiona muşamalizarea unor anchete arată că mita este elementul-cheie în reglarea economiei de piaţă din România. Nici Fătuloiu, nici Chelu nu se află în ipostazele de azi în poziţii de fecioare.
Oricâte denunţuri şi autodenunţuri s-or fi scris în Ministerul de Interne, ele nu au putut stăvili corupţia şi nici îmbogăţirile suspecte. Cazul mitei de la Interne este generic pentru mocirla în care se afundă un regim venit la putere tocmai sub stindardul luptei anticorupţie.
Legătura între crima de la Neamţ, produsă într-un simbolic triunghi imobiliar ce reunea domiciliile unui interlop notoriu cu şeful Poliţiei şi tătucul Pinalti, cel mai unsuros baron local, cu scandalul de la vârful Internelor nu este deloc artificială. Nu riscăm să spunem că este dirijată pentru a justifica o răzbunare a preşedintelui Băsescu faţă de instituţia Poliţiei, cea care i-a produs cel mai umilitor slogan strigat la poarta Cotrocenilor. Însă mizeria de la Interne deversează în spaţiul public special parcă să mânjească în faţa opiniei publice, de-a valma, toţi poliţiştii.
Se spune că episoadele halucinante difuzate cu mărinimie de câteva ori pe zi de pe scena Internelor ar fi urmarea unei lupte pentru putere. Pentru ce putere? Pentru puterea adevărului, pentru puterea dreptăţii sau pentru puterea banului, pentru puterea de a manipula secretele lumii interlope care în România se îngemănează periculos spre vârful puterii politice.
În urmă cu peste zece ani, un faimos interlop intra în Cabinetul ministrului de Inte
