Exportul ilegal de deşeuri electronice şi electrocasnice în ţările sărace a devenit şi pentru români o afacere profitabilă. Speculanţii autohtoni transportă zeci de mii de tone de deşeuri electrice şi fac jocul producătorilor care ocolesc legea, din cauza costurilor mari de reciclare. Rotterdam, cel mai traficat port din Europa, este locul din care deşeurile din echipamente electrice şi electronice (DEEE) iau drumul Chinei, al Indoneziei, al Indiei sau al ţărilor africane, se arată într-un raport al Agenţiei Europene de Mediu (AEM).

Transporturile ilegale de calculatoare, frigidere sau televizoare uzate trec pe aici purtând eticheta „fier vechi” şi intră pe mâna reciclatorilor de ocazie din statele lumii a treia, printre care, de multe ori, se numără şi copiii.

Amploarea pe care a luat-o piaţa neagră a DEEE-urilor din Europa este determinată de preţurile mari pe care le implică reciclarea acestor deşeuri, cât şi de faptul că producătorii încearcă să scadă considerabil costurile impuse de legislaţia din domeniul protecţiei mediului.

Taxa pe deşeuri sau cerinţa ca acestea să fie reciclate ori distruse într-un mod în care să nu fie afectat mediul dă de furcă producătorilor care aleg, astfel, să expedieze ilegal DEEE-urile din Europa.

Reciclarea, aproape gratis în lumea a treia

Incinerarea deşeurilor în Olanda, de exemplu, costă de patru ori mai mult decât expedierea ilegală pe un vas ce pleacă spre China. Costuri, pe care unii producători de electronice nu sunt dispuşi să le suporte.

Mult mai la îndemână le este să burduşească însă vapoarele asiatice, ce aduc în Europa haine sau produse electronice ieftine, cu monitoare sau cu circuite integrate uzate. De asemenea, şi Africa poate fi socotită unul dintre paradisurile electronicelor scoase din uz.

Vânzătorii de fier vechi