O blondă cu ie strînsă pe trup îi cîntă, cît se poate de popular, poliţistului care se face că o controlează:
Dă-o-ncolo de lege,
Că poate ne-om înţelege!
Decăderea folclorului? Da, se poate spune şi aşa, cu un zîmbet în colţul gurii sau o lacrimă în colţul ochiului, după firea omului. Dar lucrurile pot fi privite şi altfel: folclorul a rămas un fenomen viu, ancorat în viaţa reală a maselor anonime. Ce vreţi expresie mai sintetică a vieţii curente din ţărişoara noastră decît versurile de mai sus? Dar sînt triviale! – veţi spune. Nu pot decît să fiu de acord. Ştiinţific, asta se cheamă însă anomie, iar sociologii vorbesc de mult despre starea alarmantă de anomie a societăţii româneşti. Iar folclorul este expresia populară a unei societăţi, nu-i aşa?
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Înainte de a merge mai departe, haideţi să mai aruncăm însă o privire asupra altor producţii de folclor recent, ca de pildă:
Pădure de cetină
Te-aş face o scîndură
Să te vînd lunea la tîrg
Şi bani peste bani să strîng
................
Bine-i să fii pădurar,
Că mai tai cîte-un stejar,
Să dai la şeful de post,
Ca să-ţi faci în viaţă rost!
Domnul Paraschivescu, căruia nu avea cum să-i scape un asemenea fenomen suculent, comenta aceste versuri, în urmă cu cinci ani, astfel: „N-am ştiut că muzica populară poate pune în circulaţie îndrumări pentru cei care vor să izbîndească în viaţă. Că în spatele cîntăreţilor se ascund consilieri pentru carieră. Etno TV m-a făcut să pricep că, într-o lume relativă pînă la dezagregare, folclorul nu are cum să se sustragă tentaţiilor clipei. Esenţa lui s-a alterat profund, iar ceea ce trece astăzi drept muzică populară e un hibrid caraghios, pe ritmuri străine“.
