Florin Talpeş (56 de ani) povesteşte cum a renunţat la cursurile la zi din liceu, deşi fusese premiant în fiecare an, şi cum a început, cu 300 de dolari, o afacere care a pus România pe primele poziţii în topul celor mai buni informaticieni.

Dacă n-ar fi şeful celui mai cumpărat produs românesc la nivel internaţional, dacă n-ar fi nici cel mai de succes antreprenor din industria IT&C şi nici cel mai priceput dansator de standard de la categoria „Seniori 3“, ba chiar şi de la categoria „Seniori 2“, Florin Talpeş ar putea fi, cu uşurinţă, unul dintre cei mai buni jucători de poker. Se spune, în anumite redacţii, printre reporterii care merg cu CV-ul în mână la interviurile cu Florin Talpeş, că „industriaşul“ de la Bitdefender n-a fost văzut niciodată zâmbind. Iar acesta nu este un mit, căci Florin Talpeş păstrează aceeaşi sobrietate fie că vorbeşte despre muzica populară din Ţara Moţilor, fie că povesteşte despre prima afacere, când s-a „asociat“ cu un prieten să cumpere o ie românească pentru francezii de la „Science et Vie“, fie că vorbeşte despre neurastenie, teoria criticii literare, spionaj, prelucrarea informaţiilor şi industria IT&C, în general. Şi, în tot acest timp, se concentrează asupra hârtiei albe pe care-şi structurează cu atenţie chiar şi amintirile!, să fie cât mai clare, OK?, înţelegeţi?

„Weekend Adevărul“: Ştim că v-aţi născut în Brad.

Florin Talpeş: Părinţii sunt din Moldova, din satul Fâstâci, judeţul Vaslui. M-am născut lângă Iaşi, în Bârnova, dar ai mei s-au mutat în Brad, în Hunedoara, când aveam 4 ani. Deci, am sânge de moldovean şi educaţie de ardelean. Iar studiile le-am făcut în sud. Sunt un amestec.

S-au mutat cu serviciul la Brad?

Da. Tatăl meu lucra în mină – Bradul are mine de aur –, iar mama era învăţătoare.

Cum era oraşul Brad?

Brad era un oraş de mineri. Erau minele