Ideea că televiziunea agresează cartea şi, la limită, o scoate din viaţa noastră este mai veche şi ţine de o anumită predispoziţie apocaliptică a spiritului intelectualilor. Astfel de agresiuni şi de primejdii au mai fost evocate şi în trecut, dar nici una din noile tehnologii de comunicare n-a condus la lichidarea cărţii. Mai mult, s-a întîmplat cu fiecare mijloc nou cam acelaşi lucru: el s-a specializat pe un domeniu sau pe un segment cultural, lăsînd în pace mijloacele deja impuse. Mai de curînd, computerul pare să ameninţe şi el cartea, lectura. Se va întîmpla cu el exact ce s-a întîmplat cu celelalte. Nu am nici o îndoială în această privinţă. Sfîrşitul erei cărţii nu e de prevăzut, nici mîine, nici poimîine. Chiar dacă era Gutenberg se va încheia, cartea va rămîne, indiferent de suportul ei fizic.
Nu scriu acest editorial ca să divaghez pe o temă dragă atît optimiştilor, cît şi pesimiştilor lecturii. Am urmărit vineri 1 iunie pe TV5 emisiunea lui Bernard Pivot Bouillon de culture. M-am mai referit la ea în editorialele mele, fie şi numai pentru a recunoaşte că mi-a fost model în emisiunea de la Pro TV pe care am făcut-o între 1998 şi 2000. Ca şi în multe alte ocazii, Pivot s-a întreţinut cu interlocutorii săi despre cărţi. Şi încă: despre cărţi în care e vorba despre cărţi. Nu numaidecît de critică literară sînt primele dintre acestea: dar de comentarii asupra soartei cărţii şi a lecturii astăzi, de topuri ale romanelor preferate şi aşa mai departe. Mă gîndeam, urmărind emisiunea, cît de captivant poate fi un astfel de subiect aparent incompatibil cu televiziunea. Şi mă gîndeam că TV5 îşi permite să-şi ocupe telespectatorii, vinerea seara la ora 22, nu cu muzică pop, rap sau tehno, nu cu spectacole de divertisment, nu cu jocuri (sînt şi din acestea, ba chiar este unul pe TV2, cred, pe care jocul cu miliardul de pe Prima TV, despre care am scris, îl
