Rar mi-a fost sa traiesc sentimentul de deja-vu ca in aceste ultime zile. In aprilie 2007, s-a produs ceea ce, impreuna cu Dragos Paul Aligica, am numit intr-un articol aparut in Wall Street Journal “puciul parlamentar din Romania”. A urmat referendumul, Traian Basescu a castigat, cei “322″ au tacut malc, ocupandu-se de problema cozii intre picioare. Costuri imense doar pentru a satisface orgolii de doua parale si vendete infame.
Nimeni nu si-a cerut scuze, Vacaroiu a continuat sa troneze si sa oficieze solemn, monument stalinist mostenit din timpuri ignobile (ca si Ion Iliescu, de altminteri). S-au rostit cuvinte de ocara pe care nimeni nu le-a retractat. Problema cozii intre picioare nu s-a tradus in comportament public. Resentimentul a continuat sa faca ravagii, rationalizat prin tot felul de tertipuri demagogice.
Cum nu au tratat chestiunea "cozii" suficient de serios, iata-i ca revin acum sub noua intruchipare a unei coalitii intrate la apa (deocamdata la figurat). Imaginea tarii ii lasa indiferenti, importanta este daramarea guvernului Boc, subminarea lui Basescu. Fara jena, cu orice pret.
Scopul (infrangerea lui Basescu la alegerile prezidentiale) justifica orice mijloace. Iar unii inteleg sa aplaude acest exercitiu de crasa iresponsabilitate drept expresia suprema a inteligentei politice. Cuvinte intoarse pe dos, minciuni cat casa prezentate drept adevaruri revelate, hiperbole delirante azvarlite cu duiumul pentru a idiotiza un public buimacit. O isterie a relei credinte dusa la paroxism, astfel arata Romania acestor zile. Timp in care PPE atrage atentia ca guvernul Boc nu a fost un esec, ci dimpotriva.
Un presedinte de partid care refuza sa mearga la Cotroceni pentru a-si face datoria (participarea la consultarile legate de formarea noului guvern) dar se intalneste cu aliatii sai la firma Grivco a lui Dan Voicules