În 1999, Comitetul Internaţional Olimpic l-a desemnat „Sportivul Secolului”, IAAF i-a acordat titlul de „Atletul Secolului”, iar revista Sports Illustrated l-a numit „Olimpianul Secolului”.
Vorbim despre Carl Lewis, americanul care a uimit pe toată lumea cu talentul unic de a sări şi cu viteza excepţională, calităţi care i-au permis să atingă performanţe la care alţi atleţi doar visează.
Frederick Carlton Lewis s-a născut pe 1 iulie 1961, în Birmingham, Alabama. Părinţii săi conduceau un mic club de atletism, lucru care va avea o influenţă importantă asupra lui şi a surorii sale, Carol, medaliată cu bronz la săritura în lungime, la Campionatele Mondiale din 1983. Două momente din copilăria sa l-au urmărit în cariera ulterioară: săritura istorică a lui Bob Beamon din 1968, de la Ciudat de Mexico, şi întâlnirea cu Jesse Owens, când avea doar 10 ani, campionul olimpic din 1936 sfătuindu-l să se distreze atunci când concurează.
La 13 ani, Carl Lewis a început să participe în concursurile de săritură în lungime şi, în ciuda faptului că nu era deloc înalt şi suferea de timiditate, s-a impus rapid ca una dintre marile speranţe ale probei. Mai multe colegii au intrat în cursă pentru a-l recruta, fiind convins de cei de Universitatea din Houston. Şi-a făcut imediat cunoscute ambiţiile, într-o discuţie cu antrenorul Tom Tellez: „Vreau să devin milionar şi nu-mi doresc să am vreo slujbă. Niciodată!”.
De la vorbe a trecut la fapte. În 1979, la Campionatele Statelor Unite, a câştigat probele de 100 de metri, 200 de metri şi săritura în lungime, primul sportiv care reuşea această „triplă” de la Malcolm Ford în 1886. Doi ani mai târziu, era deja considerat numărul 1 mondial la 100 de metri şi săritura în lungime, doar boicotul american la Olimpiada din 1980, desfăşurată la Moscova, împiedicându-l să obţină primele medalii olimpice. @N_P