Unde sa-si gaseasca locul in aceasta noua geoeconomie mondiala Europa, cu modelele sale asistentiale? Deocamdata, desi are atatea probleme interne, vad ca ea porneste un razboi comercial cu China... Sa fie clar, in conditiile in care americanii s-au intors cu fata spre Vest, singura sansa a Europei este o rapida integrare fiscala, bancara, militara si politica, precum si relatii privilegiate cu Rusia si cu Turcia. Pentru prima data dupa 33 de ani, economia chineza da semne de incetinire a ritmului anual de crestere. Luand in analiza sistemul chinez de ansamblu, se pare ca vremea reformelor de sus a cam trecut; date fiind schimbarile din economia, societatea si chiar politica chineza, bazate pe o anumita liberalizare si descentralizare, masurile luate centralizat nu mai produc aceleasi efecte ca pana acum, ca intr-o economie de comanda, datorita disparitiei unor verigi de legatura. De-acum, cresterea in continuare a economiei chineze depinde de masurile luate de jos, de agentii economici si autoritatile regionale, ca intr-o economie de piata. Un exemplu in acest sens il constituie recenta liberalizare de catre serviciile financiare din Shanghai a regimului capitalului privat, fara aprobarea Beijingului, ceea ce a inspirat si alte provincii, pana la urma conducerea centrala trebuind sa fie de acord, pentru a preveni incidentele. Iata cum tendintele se inverseaza. Deocamdata, consecintele sunt paradoxale, specifice unei perioade de tranzitie. Potential de crestere exista in continuare, numai ca el poate fi valorificat prin decizii libere ale agentilor si utilizand ca nou motor principal de crestere consumul intern, si nu exporturile, alaturi de investitii. Noua generatie isi cere drepturile si face presiuni pentru o crestere mai ridicata. Astfel ca ritmul politicii economice chineze va veni de la Shanghai, si nu de la Beijing. Cand conservatorii maoisti dadeau sa scoata