Sâmbătă. Ridic încet jaluzelele şi, în faţa ochilor, mi se dezvăluie treptat o zi mohorâtă de toamnă.
Hmm, nici vorbă, n-o să-i permit să-mi strice sâmbăta. Îmi pregătesc artileria grea: exerciţii în pas de dans pe muzică de antren şi o cană cu ceai pentru bună dispoziţie.
Duminică. Mă trezesc cu o durere de cap. Ştirile meteo îmi oferă o posibilă explicaţie: presiune atmosferică scăzută. Voi pune în practică trucul cu valoare de panaceu, o sesiune de cumpărături, cu haltă scurtă, cât pentru un capuccino.
Luni. Deschid televizorul: „Un front de aer rece se îndreaptă către România (...) Se aşteaptă o răcire accentuată a vremii..." . Şi un val de viroze, dureri articulare, probleme cardiace, îmi fac eu socoteala, ca o cunoscătoare cu vechime într-ale toanelor vremii. Marţi. Trei ceasuri rele. Unul dintre ele va fi probabil atunci când mă va prinde ploaia anunţată dimineaţa la meteo. Detest să umblu cu umbrela după mine.
Miercuri. Atmosferă bacoviană. De ieri plouă întruna, când mărunt, mocăneşte, când mai bărbăteşte, cu stropi mari şi reci. Umezeala şi frigul ameninţă încheieturile betege ca un praf de sare ce stă să cadă pe o rană deschisă.
Joi. Am visat frumos: mă plimbam printr-un lan de grâu presărat cu maci, iar soarele îmi mângâia pielea. Vântul adia doar cât să îmbie lanul la dans. Ridic jaluzelele. Vreme mohorâtă, dar ploaia pare a fi stat. Hai, că are şi toamna farmecul său.
Vineri. Zi senină. Dacă s ar face frumos în weekend, aş da uitării totul: şi durerea de cap, şi nervozitatea, şi apatia. Până la urmă, ce-ar fi primăvara şi vara fără toamnă şi iarnă, ce-ar fi viaţa fără pic de disconfort.
Ana-Maria Niţăeste editor "Adevărul"