Născut în Braşov şi botezat la 22 ianuarie 1768, Johann Gorgias era fiul unui sas protestant, cu o bună situaţie materială. După absolvirea şcolilor latineşti, s-a dedicat studiului profesiei farmaciei, pe care şi l-a însuşit în anii 1783–1788 în farmacia Zum schwarzen Adler din Braşov, aparţinând lui Johann Beckers, farmacie ce fusese înfiinţată cu drept real în 1720, de dr. Johann Albrich. Ca să se perfecţioneze, a lucrat în continuare mai mulţi ani în diferite oraşe, după care – aşa cum se aminteşte în necrologul publicat de un anonim la moartea lui în ziarul Siebenbürgisches Wochenblatt, apărut în Braşov, la 22 ianuarie 1842 – Gorgias a ajuns şi la Iaşi, unde ar fi fost angajat în spiţeria francezului Geofroy, un spiţer neidentificat până astăzi de farmacoistoria românească. Acesta, deoarece era singur, străin şi fără copii, l-a numit pe Gorgias moştenitorul său universal, iubindu-l datorită firii sale amabile şi a cinstei. După decesul lui Geofroy, spiţeria şi întreaga avere i-au fost predate lui Gorgias de stăpânirea moldoveană şi consulatul francez de la Iaşi. Scurt timp după aceasta, se spune în necrolog, nobilimea din Botoşani, prin baronul Theodor Mustaţă, l-ar fi rugat să se mute din Iaşi la Botoşani, întrucât acolo nu exista nicio spiţerie. Propunerea a fost primită şi astfel, în 1793, Gorgias s-a mutat, organizând la Botoşani prima spiţerie din oraş. Nu se aminteşte dacă era cea moştenită de la Geofroy, adusă de la Iaşi. Până aici versiunea fantezistă din necrolog. Se ştie însă din documente că prima spiţerie din Botoşani a fost înfiinţată la 5 octombrie 1793, în baza hrisovului domnitorului Mihail Constantin Şuţu, ca răspuns la jalba târgoveţilor din acest oraş, care-l rugau pe domnitor „să aibă voe să ţie doftor cu a lor plată şi pi care ei îl vor găsi şi să vor mulţămi cu dânsul, cum şi Spiţărie a deşchide ei ear nu alţii“, drept pentru ca