Pe drumul dinspre Braşov şi Sighişoara, în apropiere de Hoghiz, se află comuna Racoş, la 12 km de drumul naţional. Depresiunea Racoşului, apărată de jur-împrejur de dealuri, cu treceri controlabile în caz de atac, lega prin defileul Oltului scaunele administrative săseşti de cele secuieşti. Această amplasare strategică favorizează ridicarea, în 1624, a castelului familiei Sükösd.

În ciuda aspectului de cetate, rolul de apărare al ansamblului este secundar în raport cu rolul de locuire. Locuinţa nobiliară a epocii trebuia să asigure proprietarului confortul şi luxul specifice epocii. De altfel, prima etapă a realizării ansamblului a fost construirea, la sfîrşitul secolului al XVI-lea, a unui palat, care a fost fortificat treptat, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, împotriva atacurilor turceşti şi a răscoalelor ţărănimii locale.

Influenţele renascentiste se manifestă atît în modul de distribuţie a încăperilor, cît şi prin împrumuturi decorative din arhitectura similarelor reşedinţe nobiliare din vestul Europei. Ansamblul se organizează în jurul unei curţi interioare de formă rectangulară. Cele patru colţuri ale incintei (dintre care se mai păstrează doar trei) sînt marcate de turnuri circulare înalte, în care odinioară se aflau încăperi de locuit sau saloane fastuoase. Încăperile de la parter erau folosite pentru funcţiunile anexe. Pe partea vestică a ansamblului se aflau parcul şi terenurile cultivabile, iar pe laturile nordice şi estice se aflau clădiri anexe, grajduri şi grădini.

Ansamblul este început în timpul lui István Sükösd. După moartea lui György Sükösd, în 1631, castelul este donat, de principele Barcsai Ákos, contelui Peter Budai. Acesta, neavînd urmaşi, îl adoptă ca fiu pe Samuel Bethlen, care primeşte moştenire în 1694 toate domeniile părintelui său. În 1700, Samuel Bethlen repară şi extinde castelul, adăugînd un turn recta