Cred ca in actuala campanie electorala Voronin trebuie sa se teama indeosebi de cuvintul rusesc, deoarece vocabula romaneasca, in "executia" alor nostri ca stilul, degenereaza invariabil in curtoazie inainte sa ajunga adevar sui-generis. Pai, nu e oare simptomatic faptul ca nici azi nu avem un studiu comparativ al presei noastre de expresie rusa si celei ce pretinde (desi abia paleografii viitorului daca vor fi stiind cu cit rabat la corectitudine si stil!) ca scrie in limba romana? Puse, dupa tipic, pe doua coloane imaginare, diferentele ar merge, intr-un numar aiuritor de cazuri, intre disciplina mijloacelor si pretiozitatea cu mot, intre asceza topicii si logoreea insatiabila. In fond, intre rigoare si demagogie; si intre percutanta demersului - la ei - si poliloghia emfatica, livrata negustoreste ca rafinament si profunzime - la noi. Asa zice impresia - dupa ani si ani de recidiva, alias de navete intre gazetele alogenilor si foile bastinasilor. Or, o impresie bine invechita si recalcitrant de repetitiva capata primejdios de mult consistenta unei legitati, umple de ratiune existenta unui fenomen. Cauzele - lesne de intuit - se pierd deopotriva in cultura si istorie, in traditie si inexorabile conditiuni social-economice. Noi ne-am pedepsit cu ruptura de matrice, cu alienarea in vremi; rusii, dimpotriva, au continuat sa fie asistati si nutriti de Tolstoi si Dostoievski, la centru ca si la periferii (-le imperiului!), fara cenzura, filtre si crosete, cum ni s-a intimplat noua, de exemplu, cu Eminescu. Nu mai intreb, in context - pentru ca mi s-a acrit de vorbirea in pustiu -, ce minte ar fi avut jurnalistul basarabean, care e omniscient si al naibii de volubil in cadru de agapa si zaiafet, daca ar fi citit la timp publicistica marelui poet. Daca s-ar fi dedulcit cu reportajele lui Geo Bogza (mai ales cu cele din Basarabia, tara de pamint!). Daca ar fi putut rasfoi