Cea mai intimă şi zguduitoare mărturie despre Ştefan Luchian nu a fost niciodată consemnată până acum de biografii artistului. Am descoperit-o la Botoşani, popas timpuriu şi efemer în viaţa marelui pictor. Un caiet cu însemnările celei care i-a fost alături până în ultima clipă dezvăluie detalii inedite despre un personaj devenit între timp legendă.

Încuiat cu grijă în vitrina Fundaţiei "Ştefan Luchian" din Botoşani se află un caiet cu paginile îngălbenite. În el, Laura Cocea şi-a notat amintirile - multe dintre ele legate de celebrul ei unchi, marele pictor al florilor.

Laura era fiica Paulinei Cocea, verişoară primară cu Ştefan Luchian. Paulina şi soţul ei, Ernest, erau foarte apropiaţi de artist. I-au fost alături la bine şi la greu. La bine, Luchian i-a invitat să locuiască împreună cu el într-o somptuoasă vilă pe care şi-o cumpărase la Şosea în 1896. Soţii Cocea şi copiii lor s-au mutat în casa din Kiseleff şi au rămas acolo până în 1898, când pictorul a fost nevoit să vândă proprietatea. Câţiva ani mai târziu, când sănătatea lui Luchian a început să se deterioreze vizibil, soţii Cocea i-au întors favorul şi l-au chemat să stea cu ei. Au rămas împreună până la moartea pictorului, chiar dacă au fost nevoiţi să schimbe mai multe locuinţe cu chirie.

Laura - alintată "Lorica" - a crescut practic în preajma unchiului ei, pe care îl diviniza. I-a fost model pentru mai multe pânze celebre. A urmat ea însăşi Facultatea de Belle Arte. Apoi, în 1913 s-a căsătorit tot cu un pictor, Traian Cornescu. Împreună i-au fost alături lui Luchian în cele mai grele momente ale vieţii lui - atunci când din cauza bolii nu mai putea ţine pensula în mână. Cei doi tineri l-au vegheat până în ultima clipă.

Mulţi ani mai târziu, Lorica şi-a notat amintirile din copilăria şi tinereţea ei. Pare incredibil că această mărturie nu a fost consem