De ce, într-o anumită populaţie, pot fi întâlniţi unii indivizi care trăiesc de trei ori mai mult decât alţii? Este o întrebarea care îi frământă pe savanţi de secole, dar se pare că acum a căpătat un răspuns.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să mărească durata vieţii cu 60%, la animale de laborator, modificând un mecanism celular cu ajutorul antibioticelor. Recent, oamenii de ştiinţă din cadrul École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL), un institut de cercetări elveţian, au studiat mecanismul care determină longevitatea la şoareci.
Procesul de îmbătrânire
Iar ulterior, au reuşit, lucrând pe nematozi (viermi cilindrici) să modifice, cu ajutorul unor antibiotice banale, acest mecanism, mărind durata vieţii animalelor studiate.
Procesul identificat de cercetători are loc în mitocondrii, organite celulare care sunt „uzinele energetice” ale celulei; ele transformă diferiţi nutrienţi în substanţe cu rol energetic, inclusiv adenozin-trifosfat, (ATP), pe care muşchii îl utilizează ca sursă de energie.
Studiile arătaseră că mitocondriile sunt implicate şi în procesul de îmbătrânire.
În colaborare cu specialişti din Olanda şi SUA, cercetătorii de la EPFL au identificat genele implicate în acest proces şi au măsurat efectul pe care îl are asupra longevităţii cantitatea de proteine codificate de aceste gene. Cu cât cantitatea acestor proteine este mai mică, cu atât viaţa este mai lungă.
Ulterior, specialiştii au trecut la studiul viermilor cilindrici din specia Caenorhabidtis elegans, reuşind să mărească durata vieţii acestora de la 19 zile, în medie, la 30 de zile - o creştere de 60%.
Manipulare genetică
Oamenii de ştiinţă au constatat că longevitatea este invers proporţională cu cantitatea de proteine ribozomale mitocondriale (MRP). Inducând la un moment dat o schimbare care reduce cantitatea de as