Nu te mai caut demult, De fapt nu stiu daca Te-am cautat vreodata. Acum douazeci si cinci de ani Am invatat de la tine marea Si tot atunci, in vara aceea Am invatat sa tac. Sursa imagine: paginidemedia.ro
Tu ai tacut cel mai frumos din lume
Si eu am stiut sa te ascult.
Te-am ascultat cateva zile si nopti,
Am colindat lumea
Unul in ochii celuilalt
Printr-un Costinesti romantic
Tot un rasarit si un apus.
Tu ai tacut cel mai frumos din lume, Cole
Acesta era numele tau
Si as vrea sa mai fie,
Asa cum am visat de-atatea ori
Ca intr-o zi am sa fiu pacientul tau
Daca atunci ai luat la medicina,
Si ai sa-mi taci la capul patului cu acelasi suras.
Tu ai tacut cel mai frumos din lume, Cole
Iar de atunci si pana acum
Au tacut si buzele mele
Cu gustul marii, cu gustul tau
Ratacind impreuna prin tarmuri
Cautandu-se, negasindu-se
Plimbandu-ne dintr-un asfintit in altul.
Tu ai tacut cel mai frumos din lume, Cole
De atatea ori pe umerii mei, pe sufletul meu
Cand ne priveam pana la pierderea echilibrului
Pana la destramarea orizontului
Pana la risipirea tu-ului si eu-lui
Plimbandu-ne prin noapte si luminand
Unul din ochii celuilalt.
Tu ai tacut cel mai frumos din lume, Cole
Si eu am stiut sa te ascult
Iubindu-ne pentru fiecare fir de nisip
Fara sa facem dragoste
Dar facand atat de mult amor
Tandru, fara timp, fara materie
Cu marea la picioare, aproape tacuta si ea.
Tu ai tacut cel mai frumos din lume, Cole
Asa cum ai tacut si-n ultima zi
Acolo, pe peron, acum douazeci si cinci de ani,
Cand nu ne-am lasat unul altuia
Niciun numar de telefon, nicio adresa, niciun indiciu
Niciun semn, tu din Bucuresti, eu dintr-un oras al minunilor.
Tu
