GURMANDUL IN BUCATE Suntem in bucataria larga si luminoasa din apartamentul lui de la Strasbourg. Eu, calator in Occident, atent la tot ce vad, la tot ce aud, nu care cumva sa pierd vreunul dintre miracolele ce se deschid dinainte-mi⦠(ca florile acestea de primavara, ce odihnesc intr-o glastra, la fereastra, si la care privim amandoi nostalgic). El, Stefan, invaluit de decenii intr-un nume de imprumut - ...tienne - , cautand sa fie prea ades francez si arareori un roman emigrant.
O CARTE VECHE. Ne-am intalnit intamplator la standul unui anticar, unde eu cumparam (negociam) o duzina de carti din fosta biblioteca a celebrului restaurant Le BÅuf. Am rostit in soapta cateva cuvinte romanesti, destul cat sa-i atrag atentia si, din vorba in vorba, sa ajung - invitat - acasa la el, iar aici: in bucatarie. Imi vorbeste despre viata lui departe de tara: "N-a fost nimic mai dureros decat sentimentul ca m-am instrainat. Am inceput sa ma simt aici acasa abia dupa ce m-am casatorit, dupa ce s-au nascut copiii, dupa ce m-am fixat cu toate ale vietii in locurile astea. Acum, simt ca ma instrainez din nouâ¦" Ii tremura o lacrima in coltul ochilor: "Sotia mea m-a parasit. Mi-a lasat doar amintirile⦠S-a stins acum un an." Dupa minute lungi de tacere, il vad cautand in dulapiorul din bucatarie. Cu mainile tremurand, scoate o carte veche de bucate, "impanata" cu foi scrise marunt. "La Bonne Cuisine" de Madame Saint-Ange. "Ia-o tu", imi spune. "I-ar fi placut sa stie ca e in mainile cuiva caruia ii foloseste". Apoi imi atrage atentia ca, intre file, se afla scrisa chiar de mana ei reteta lor preferata. Pulpe de pui cu farsa din varza de Bruxelles. "Sotia mea se numea ...milienne" - imi mai spune.
RETETA. Acasa, in Bucuresti, traduc infrigurat "reteta ei". Pentru o masa in doi, e nevoie de patru pulpe de pui, pe care le dezosam si le spalam. Secretul: sa reusesti sa ru
