Scriind articolul despre Jurnalul SF, am ramas cu gindul la anii de inceput ai noii ere, cea de dupa 1990, cind si lite-ratura F&F romaneasca a cunoscut o perioada revolutionara de avint si emulatie etc., ca toate celelalte. Gindindu-ma la ce aveam in anii ’90 si la ce (mai) avem acum, am vazut pe fereastra cum, pe blocul de vizavi, s-a aprins ca o reclama luminoasa in desert inscriptia: „ce-am avut si ce-am pierdut“. Pagubos sloganul – daca l-ar folosi cineva ca slogan –, glumet, sugubat, incrincenat si, ca de obi-cei, sunind mai bine decit acoperirea cu fapte a semnificatiei lui.

Ce-am avut in anii ’90? Ce-am pierdut in ultimii ani? Ce mai avem, cu ce noutati ne-am ales? Am avut multe cluburi, cenacluri – pe la sfirsitul anilor ’80 se spunea ca sint peste cincizeci –, in care se stringeau fani, scriitori aspiranti, „calauze“. Sa amintesc citeva dintre cele mai importante: H.G. Wells si Helion la Timisoara, Quasar si Alternativ SF la Iasi, SFera la Braila, Planetar, String si Solaris la Bucuresti, Brain la Brasov, Henri Coanda la Craiova, Pentagrama si Victor Papilian la Cluj, Pozitronic la Buzau, Quo Vadis? la Ploiesti. Ce-am pierdut din toate astea? Azi mai functioneaza cele doua cenacluri din Timisoara, Quasar, Sfera, Planetar (poate or mai fi si altele, dar discrete, atit de discrete incit nu stie nimeni de ele). Cu ce ne-am ales de pe urma lor? Cu amintirea fanzinelor si a revistelor infiintate si desfiintate, cu un numar de autori care au reusit sa publice carti.

Cele mai vizibile au fost Helion – a avut (si inca mai are) revista, a organizat o tabara si un EuroCon; Quasar – din 1992 organizeaza in fiecare an doua conventii nationale, Zilele Quasar si Zilele Dan Merisca, a scos numeroase fanzine, suplimente si reviste SF, au trecut multi scriitori pe-acolo; Quo Vadis? – a dat cel mai controversat nucleu de scriitori aparuti dupa 199