„Luna lui august”, ca-n fiecare an, aparţine memoriei lui Radu Anton Roman. Născut într-o zi de 19 august, petrecut dintre noi într-un 29 august (anii nici nu-şi mai află locul exact pe răboj), el se cere „povestit”, până a nu trece luna. Vorbim despre Radu Anton Roman, cel pe care ne-am obişnuit să-l numim patriarhul gastronomiei româneşti, omul care a căutat în lăzile de zestre ale bunicilor după reţetele neaoşe ale neamului românesc. Care erau, care sunt reperele esenţaiale ale personalităţii lui? Iată câteva răspunsuri, aşa cum le-am desprins eu însămi, în cele câteva întâlniri cu el, aşa cum mi-au fost revelate de prietenii lui.
Scriitorul
Radu era foarte sensibil şi, mai ales în a doua parte a vieţii a contribuit sistematic la formarea unei legende, în ceea ce-l priveşte. „El era extraordinar de sensibil la imaginea proprie, deşi în perioada boemă se neglija şi prefera indiferentismul faţă de propria persoană”, spunea naşul şi editorul său, profesorul şi filosoful IOn Bănşoiu. „El a devenit extrem de histrionic într-un fel, o dată cu apariţia la televizor. În mare măsură, o anumită gestică era acoperită de o filosofie de viaţă, de o filosofie a imaginii de sine, a felului în care el vroia să se prezinte”.
Înainte de a-şi construe imaginea, a costruit imagini de personaje literare în romanele sale, în textele de proză scurtă, dar şi în dramaturgie. El şi-a construit imaginea folosind două talente foarte mari: unul de scriitor, care avea în spate un poet foarte sensibil, şi un al doilea de dramaturg şi de actor. Forţa lui de a crea personaje era uriaşă. Are câteva cărţi absolut spectaculoase, între care una, cea mai puţin cunoscută dintre ele, „Precum fumul”, este un roman cu caracter autobiografic exrem de bine construit, cu personaje foarte bine conturate şi cu o punere în scenă a vieţii lui de o mare sensibilitate.
Gas
