Există în România actuală o furie demolatoare care-şi trage seva din bezmetica tranziţie de la comunism la capitalism, de la dictatură la democraţie.
Ultimul intrat în malaxorul diabolic este Mihai Răzvan Ungureanu, care în două zile ca premier-desemnat a fost trecut prin toate haznalele Infernului.
Noi, românii, n-am reuşit să tăiem răul de la rădăcină imediat după prăbuşirea regimului Ceauşescu, iar asta ne-a condamnat să trăim într-o ţară otrăvită. Neşansa noastră istorică s-a numit Ion Iliescu, sub a cărui protecţie s-a format mafia postcomunistă a celor mai vicleni comunişti. Atunci s-au deschis marile cangrene ale existenţei noastre libere: hoţie, corupţie, minciună, violenţă, ticăloşie, populism. În loc să ne vindecăm rănile trecutului, le-am lăsat să devină purulente. Nici cel mai priceput chirurg nu mai poate tămădui organismul bolnav, acum, fără a amputa zonele bolnave, uneori şi fără anestezie.
Isteria distructivă se manifestă plenar la televiziunile care, la rândul lor, îşi trag seva din banii obscuri ai dictaturii ceauşiste şi din reţelele tenebroase ale Securităţii. Regimul a căzut, dar tumorile sale au rămas neatinse. Ceauşescu a fost împuşcat, dar pitbullii şi pekinezii săi i-au supravieţuit cu unicul scop de a prelua puterea pentru a se îmbogăţi. De aici ne vin marile suferinţe ale acestor vremuri.
Seria atacurilor la adresa „spionului" Mihai Răzvan Ungureanu a fost declanşată de Crin Antonescu, cel care, de la instalarea în fruntea PNL, a avut o singură preocupare serioasă: să se înconjoare de cât mai mulţi informatori ai Securităţii. Nu i-a fost tocmai uşor, date fiind scurtele pauze active dintre reprizele de somn... Iată un exemplu de eficienţă liberală!
Apoi, asupra lui Ungureanu s-au dezlănţuit toate forţele anarhiste ale societăţii, de la distinşii liberali (foşti colegi de partid cu noul prim-ministru) la pa