Apropo de logo: ar fi fost suficient să-l rogi pe Mardale ori pe Ion Barbu să-ţi facă ei un logo.
În tot scandalul ăsta - al câtelea oare? - legat de o nouă iniţiativă a dnei Elena Udrea, eu n-aş bănui-o pe ministresă de rea credinţă, în sensul că Domnia-Sa ar fi deturnat cu bună ştiinţă, spre folos propriu ori partinic, sutele de mii de euro cheltuite pentru găsirea unui nou brand (y compris logo) de ţară. Nu: aş zice mai degrabă vorba aceea veche: atâta o duce capul, atâta poate. Vina, în acest caz, aparţine echipei de „specialişti" (dintre care unii, în năucitoarea lor tâmpenie, au apărut şi pe la televiziuni) care s-au strofocat luni întregi să găsească izbăvitorul brand (y compris logo).
Te-nfundă râsu'plânsu' când afli ce eforturi giganteşti au făcut băieţii ăştia ca la Shanghai să dea un asemenea fâs, cu Nadia Comâneci, Gheorghe Hagi şi Ilie Năstase pe post de marionete mânuite stângaci. La o asemenea scară, nici nu se poate vorbi de incompetenţă: e pur şi simplu, în toată strălucirea ei, o cretinătate cu ştaif. E ca şi cum ai aduce în seara de Crăciun nişte copii să admire un brad superb îmbodobit, numai că în locul bomboanelor de zahăr şi ciocolată, ai pus în staniol mămăligă. Dar dacă unul din copii vrea să mănânce una?
Apropo de logo: ar fi fost suficient să-l rogi pe Mardale ori pe Ion Barbu să-ţi facă ei un logo. La umorul şi patriotismul lor, pentru câteva beri, ar fi găsit nu unul, ci patru-cinci infinit mai bune decât banala frunză stilizată.
Şi apropo de brand: am un foarte bun prieten german căruia, pe vremea mandatului la Turism al lui Agathon-Dracula (care şi el căuta în draci un brand de ţară), i s-a furat în două rânduri maşina. De către compatrioţi de-ai noştri, natürlich. Amărât, dar veşnic optimist, prietenul mi-a spus: „Ştii ce brand aş da eu? Pe autostrăzile germane, din 50 în 50 de kilometri, aş pune mari panouri fos
