Morţii n-au morminte, au vile, palate cu uşi de lemn masiv şi geamuri termopan. Chiaburii anilor ’80 au rămas cu nişte capele model garaj. Sursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞAN

1 /.

Săptămâna aceasta a fost comemorată "Ziua morţilor". Ar fi trebuit în linişte, dar cei vii nu-i lasă. De o bună bucată de vreme, în cimitire hăhăie zeci de mastodonţi funerari care au înmormântat toate regulile arhitecturale şi au pus cruce bunului simţ. Capelele trebuie să respecte şi o modă: înainte se făceau din tablă, acum din termopan. Se poartă marmura Versace. Mai multe consilii locale din ţară vor să interzică astfel de construţii.

Uşă: lemn masiv, cu vizor

În cimitirul timişorean din Calea Buziaşului sunt cel puţin zece "Taj Mahal-uri". Îţi sar în ochi de cum intri pe poartă. Marmură, sculpturi făcute la lopată, tunate cu măestrie în forme, de betonişti. Artă arhitectonică împrumutată pe un sfert şi făcută pe dos. Şi când vezi uşa, mai că te mănâncă degetele să ciocăni. Nu de alta, dar e curios să vezi cine o să-ţi deschidă dinăuntru după ce se uită pe vizor.

Ionel şi Tanţa au o "moschee" în cimitir. O clădire mamut, sprijinită pe şapte piloni albi, îmbrăcată la costum de marmură albă, râde printre cruci ca Burj al-Arab printre blocurile de 4 etaje. La intrare e o poartă roşie ferecată. Pe alocuri au început să sară placajele. La câţiva metri mai încolo, un mini palat e placat cu marmură neagră, iar la intrare are e o uşă solidă de lemn masiv.

Fier forjat, termopan: există viaţă după moarte

Floarea n-a murit, dar şi-a pregătit placă funerară pe propriul palat din cimitir. Pe marmura neagră, prinsă artistic în dibluri, datele, înflorate, sunt bătute în aur. Bărbată-su, Traian, apare în medalionul de pe monumentul funerar cu nişte scări pe fundal, tot din marmură. Capela e o copie după Acropo