Dincolo de febra cumpărăturilor, de sărbătorile de iarnă se leagă şi credinţe arhaice, care în vechime erau respectate cu sfinţenie, fiind ridicate chiar la rangul de imperative morale. Ele s-au păstrat generaţii de-a rândul în memoria colectivă şi au supravieţuit până în ziua de azi, chiar dacă omul modern nu mai ţine cont de ele. Majoritatea credinţelor populare legate de Crăciun vizează normele de conduită sau belşugul în casă şi în gospodărie.
Astfel, în Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, deoarece potrivit tradiţiei „faci buboaie peste an”. Aceeaşi soartă îi aşteaptă şi pe copiii care continuă să colinde după Crăciun. Credinţele legate de Crăciun, vizează şi masa festivă sau treburile cu care gospodinele din popor se îndeletniceau în vechime. Astfel, nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai întâi rachiul, pentru că nu el are întâietate în această seară, ci bucatele. În Ajunul Crăciunului se dă copiilor să mănânce bostan, ca să fie graşi peste an. De asemenea, în Ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci abia a doua zi, iar după ce s-a măturat gunoiul respectiv se pune la pomi ca să-i ajute se fie roditori.
Străbunii considerau că aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite. De asemenea se credea că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru ca aceştia să lege la rândul lor rod bogat. Tradiţia populară mai spune că cine a visat în timpul postului Crăciunului grâu verde va avea un an mănos. Dincolo de febra cumpărăturilor, de sărbătorile de iarnă se leagă şi credinţe arhaice, care în vechime erau respectate cu sfinţenie, fiind ridicate chiar la rangul de imperative morale. Ele s-au păstrat generaţii de-a rândul în memoria colectivă şi au supravieţuit până în ziua de azi, chiar dacă omu