Intr-o serie de mai multe articole, dupa ce evoca contributia crestin-democrata la dezvoltarea democratiei in multe state europene, domnul Corneliu Leu, alertat de comportamentul „nedemocratic” al actualilor membri ai PPE fata de Romania, se intreaba daca ideologia dreptei democrate germane mai are capacitatea de a produce democratie la nivelul UE. Domnul Leu nu este singurul care isi pune aceasta intrebare.
Atata timp cat democratia se defineste, o repetam, ca sistem de organizare a societatii bazat pe executarea actului de conducere de catre popor, cel putin la prima vedere rezulta ca in relatiile internationale, bazate de la pacea westfalica incoace, pe principiul egalitatii suverane a subiectilor de drept (care sunt statele), neexistand nici „popor” („demos”) nici „conducere” („cratos”) suprastatala, nu are cum exista „democratie”. Am putea discuta, la limita, despre „democratie internationala” numai daca am pune semnul egalitatii intre „democratie” si „egalitate”, ceea ce nu este cazul. Cele doua nu trebuie confundate.
Pornind de aici sunt numerosi cei care sustin ca nu exista si nu poate exista democratie decat in interiorul statului-natiune; acolo unde, de altfel, s-a si nascut democratia moderna. Acesta este si argumentul de la care porneste o anumita categorie a euroscepticilor – suveranistii.
Cercetand posibilitatea ca democratia sa existe in afara natiunii (politice) trebuie sa distingem intre ordinea internationala si cea transnationala.
In ordinea internationala - adica ordinea relatiilor dintre state, a organizarii si conducerii acestor realtii - s-a vorbit despre „democratie” in mod abuziv. A fost calificata drept „democrata” organizarea caracterizata prin eglitatea in drepturi a statelor si adoptarea hotararilor in organizatiile internationale prin regula unanimitatii, majoritatii sau consensului. Analogia cu „democratia natio