TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI QUINTA ROYALĂ
Iată că s-au încheiat şi festivităţile prilejuite de Ziua Naţională şi lucrurile au rămas ca şi până acum: adică Puterea cu Puterea şi Opoziţia cu Opoziţia. Adică, mai pe şleau. Puterea cu Ion Iliescu şi Opoziţia cu Regele Mihai. Între cele două fronturi imparţialul PD, care a fost bruscat Ia Alba Iulia şi fluierat în Piaţa Palatului pentru că, mai ales în politică, nu prea se înghite ideea umblatului cu fundul în două luntrii.
Toată cerneala care a curs şi vorbele care s-au irosit par acum mai fără rost ca oricând. Pentru că, de fapt, n-a existat un conflict real, ci doar un pretext. S-a nimerit ca acest pretext să-l cotistituie proiectata vizită a fostului suveran. Dacă nu era ăsta, era altul, pentru că aşa e politica la români. De păcatul consensului n-am suferit decât sub Ceauşescu, şi dată fiind nostalgia biciului, congenitală la noi nu ne va mai reconcilia decât un episod istoric de mână forte - Doamne fereşte!
Ce este interesant e modul în care s-a derulat această veritabilă partidă de poker. Deci, s-a discutat cu mult înainte despre necesitatea unei atitudini comune, de bun simţ, în faţa acestei aniversări istorice. Toată lumea părea a fi de acord şi nimeni n-a luat prea în serios faptul că Ia o reuniune pe această temă, de la Cotroceni, pe dl Manolescu l-a luat gura pe dinainte cu afirmaţia că "o aniversare corectă nu e posibilă fără regele Mihai". Ea părea însă perfect posibilă şi poate că ăsta a fost motivul pentru care analiştii Puterii - de la Parlament, Cotroceni şi Victoria nici n-au mai luat în calcul o astfel de variantă şi soluţiile de ieşire dintr-o eventuală criză. Aşa încât faxul de la Versoix al fostului suveran a venit ca o bombă. Care i-a luat prin surprindere nu numai pe guvernanţi, dar şi pe liderii Opoziţiei. Cel mai surprins - şi mai nemulţumit - a fost dl Coposu, pe bună dreptate iritat