Ei nu s-au gândit o clipă că, neglijând nevoile de lux ale oamenilor, de a ţine pasul cu civilizaţia, ei neglijau de fapt condiţia umană, aceea de animal superior care nu se mulţumeşte niciodată cu puţin.
Şi zi aşa, îţi trebuie porc de Crăciun, hai? Dragă tovarăşe şi pretine… şi nu-ţi ajunge nici ăla, mai vrei şi pui, şi curcan, şi viţel. Trebuie neapărat să te îmbuibi toată ziua cu cărnuri, ciorbe peste ciorbe, sarmale, fripturi, răcituri, pâine, brânză, cozonac, plăcinte, prăjituri, vin, ţuică, nu? Şi whisky, pocnitori, artificii fiţoase. Astea la ce-ţi trebuie? Nu ţi-este de-ajuns o coajă de pâine, nişte resturi de brânză, un bici şi un măr? Şi un pahar de apă? Eventual o nucă? Ba mai vrei şi brad cu tot ce îl împodobeşte. Pentru că trebuie să aibă farmec viaţa, trebuie să creăm atmosfera de basm… Măi, ştii ceva, mă îngreţoşezi.
La ce îţi trebuie, dom’le, banane, portocale, zahăr, ulei? Ce, nu poţi mânca mâncarea şi fără ele? Ce atâtea mofturi? Eeee. Şi de ce atâta carne? Ia, mai moale, că străbunii noştri când puneau carne în gură era sărbătoare. Acuma, la cea mai mică zi cu cruce roşie, invadaţi pieţele, călcându-vă în picioare ca „să nu muriţi de foame de sărbători”… Ce poate fi o minciună mai mare? Dacă nu ai porc pe masă de Crăciun, miel de Paşte şi aşa mai departe, eşti muritor de foame? Hai să fim serioşi. Aţi ajuns şi voi nişte capitalişti împuţiţi, asta e. Mi-e greaţă de voi…
Nu înţelegeţi că 99% dintre lucrurile care vă înconjoară nu vă folosesc la nimic? Sunt în esenţă i-nu-ti-le. La fel şi cele pentru care se face reclamă în ziare, la radio ori tv. Îţi trebuie foarte puţin ca să supravieţuieşti, foarte puţin, ascultaţi-mă pe mine, iar pe acestea le ai, de obicei, la îndemână mai tot timpul, nici nu trebuie să mişti un deget. Salariul minim pe economie pe care vi-l oferă ăştia care stau în clădirile mele, construite de minepentru min
