Pentru ea, stâna de oi este acasă. Şi asta pentru că cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o la stână. Hunedoreancă „prin adopţie”, are în grijă peste 800 de oi. PROFIL
Născută. 03.04.1972
Studii: Medii
Experienţă profesională. Ciobăniţă
Familie. Căsătorită, doi copii
E tânără, drăguţă şi cochetă. Îmbrăcată ca „de oraş”, nu ai spune că este o femeie de la ţară. Şi, totuşi, Maria Sterp este o ţărancă autentică, mamă a doi copii, soţie de cioban şi ea însăşi o pricepută „strungăreasă”.
S-a stabilit în comuna Teiu în urmă cu cinci ani, când a venit cu oile în perioada transhumanţei. Şi de atunci a rămas aici, la stâna din Valea Brădetului.
„Soţul meu a plecat cu oile la iernat, cum spunem noi, sau în transhumanţă, cum se zice prin cărţi. Aşa am ajuns aici, la Teiu, pe Valea Brădetului, unde am iernat cu toată turma. Când s-o desprimăvărat, am întâlnit pe cineva de aici din comună şi ne-am asociat, cum s-ar zice. Acum, după mai bine de cinci ani, ciobănim cu cele 400 de oi ale noastre şi încă tăt pe atâtea de prin comună. E mult de muncă, dar şi rezultatele sunt pe măsură. Chiar dacă uneori suntem nemulţumiţi, viaţa noastră este lipsită de grija zilei de mâine”, povesteşte „băciţa şefă”, aşa cum îi mai spun cei din zonă.
Program non-stop
Ziua de lucru la stână începe pe la patru dimineaţa. La ora aceea, când majoritatea dintre noi ne legănăm agale în braţele lui Morfeu, oile sunt băgate la muls, preţ de vreo două ceasuri.
„Ne întoarcem la strungă, strecurăm laptele şi punem cheag în el, care îi făcut din rânză de miel care n-o apucat decât să sugă lapte”, spune Maria. Pentru neavizaţi, rânza se face din stomac de miel, de până la o săptămână, ca să „fie crud, că altcumva nu-i bun”, cum explica băciţa. Cam pe la ora când prin oraşe încep să circule maşinile, femeile de la s