Se lasă noaptea peste oraşul înmiresmat de caprifoliu şi oamenii încep să iasă din casele în care i-a închis arşiţa de peste zi. O plimbare prin zona Rahova-Ferentari ne face să regăsim atmosfera Orientului de altădată. Pe străzi ca Gladiolelor sau Justiţiei se stă la taclale pe întuneric. Bărbaţii sînt dezbrăcaţi pînă la brîu, ca pielea încinsă să absoarbă răcoarea. Un fierăstrău se aude din fundul unei curţi. Două umbre se agită în jurul unui pom şi crengile cad una după alta pe trotuar. Ca totdeauna la vremea asta a anului, pavajul e acoperit de dude terciuite.

Îţi găseşti greu drumul prin acest cartier, care a fost răvăşit şi refăcut de noile construcţii. Blocuri peste blocuri au împresurat bisericile. Domniţa Bălaşa de pildă, cu o fîşie îngustă de verdeaţă în jurul ei, este acum în mijlocul unei potcoave de blocuri. La mănăstirea Antim se ajunge prin spatele altor fronturi de clădiri înalte, care o ascund. Ea a rămas ca o insulă. Privirea pătrunde prin poarta deschisă, spre intrarea în biserică, unde cele două aripi ale uşii se zice că au fost cioplite chiar de mîna ctitorului. Mitropolitul de odinioară nu era numai înzestrat cu simţul artistic care se vede în desenele şi tipăriturile ce au rămas de la el, ci, ca organizator destoinic, a conceput această fundaţie cu şcoală, tipografie şi „vivliotică“, pe lîngă obişnuitele activităţi caritabile.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul

Numai zece ani trecuseră de la moartea tragică a lui Antim Ivireanul şi, în 1726, la cîţiva paşi de mănăstire, s-a întemeiat încă o biserică, înghesuită acum între blocuri. Este Schitul Maicilor. Ctitorie a unei călugăriţe, Tatiana Hagi-Dina, şi a jupînesei Smaranda, a avut ca supraveghetor al lucrărilor, „ispravnic“, cum se zicea pe atunci, pe un grec Pashali, mare căpitan de seimeni, deci comandant al gărzii de merc